- obicéi
- s. n., pl. obicéiuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
obicéi
Look at other dictionaries:
obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb … Dicționar Român
regulă — RÉGULĂ, reguli, s.f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru… … Dicționar Român
habitudine — HABITÚDINE, habitudini, s.f. (livr.) Obişnuinţă, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, inis, fr. habitude. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş nuinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… … Dicționar Român
pepene — PÉPENE, pepeni, s.m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă şi cu fructe comestibile: a) (de obicei determinat prin galben ) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu… … Dicționar Român
transplanta — TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) şi a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce şi a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăieşte de obicei. ♦… … Dicționar Român
uzanţă — UZÁNŢĂ, uzanţe, s.f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. Trimis de ana zecheru, 01.08.2002. Sursa: DEX 98 UZÁNŢĂ, uzánţe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o… … Dicționar Român
consuetudine — CONSUETÚDINE, consuetudini, s.f. (livr.) Obişnuinţă, obicei, deprindere. [pr.: su e ] – Din lat. consuetudo, inis. Trimis de gudovan, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 CONSUETÚDINE s. v. cutumă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
coronament — CORONAMÉNT, coronamente, s.n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porţi etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră făţuită. 3. Coroană (5). – Din… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
